Investiții în energie regenerabilă în România: terenuri, racordare la rețea și autorizare

România rămâne o piață atractivă pentru investițiile în energie regenerabilă, în special în proiecte de energie solară, energie eoliană onshore și stocare a energiei. Cu toate acestea, dezvoltarea sau achiziția unui proiect de energie regenerabilă necesită o coordonare atentă între drepturile asupra terenului, cerințele de urbanism și construire, racordarea la rețea, autorizarea din perspectiva protecției mediului și autorizarea ANRE.

Modificările legislative recente, inclusiv noul cadru normativ din România în materia urbanismului și construcțiilor și introducerea, începând cu anul 2026, a unui mecanism concurențial de alocare a capacității rețelei, fac ca efectuarea unui due diligence juridic într-o etapă incipientă să fie cu atât mai importantă pentru investitori.

1. Securizarea terenului pentru investiții în energie regenerabilă

Potrivit Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare în august 2026, proiectele de energie regenerabilă se încadrează în categoria lucrărilor inginerești, întrucât constituie infrastructură energetică.

Această clasificare este relevantă pentru procesul de autorizare. În special, certificatul de urbanism pentru realizarea unor lucrări inginerești poate fi solicitat și emis fără ca solicitantul să dețină un drept real principal asupra terenului în cauză. În consecință, dezvoltatorul unui proiect de energie regenerabilă nu este obligat să dețină dreptul de proprietate asupra terenului aferent proiectului sau un drept de superficie la momentul obținerii certificatului de urbanism.

Cu toate acestea, înainte de executarea lucrărilor de construire, dezvoltatorul trebuie să securizeze dreptul asupra terenului necesar pentru emiterea și punerea în aplicare a autorizației de construire.

Înainte de securizarea unui amplasament, investitorii ar trebui să verifice nu numai titlul de proprietate și eventualele sarcini, ci și situația cadastrală, categoria de folosință și regimul agricol al terenului, drepturile de acces, restricțiile urbanistice și posibilitatea utilizării terenului atât pentru proiect, cât și pentru infrastructura necesară racordării acestuia la rețea.

2. Terenurile agricole situate în extravilan

Numeroase proiecte de energie regenerabilă din România sunt dezvoltate pe terenuri agricole situate în extravilan. Legea nr. 18/1991 instituie un regim specific care permite, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, dezvoltarea pe anumite categorii de terenuri agricole a capacităților de producere a energiei solare și eoliene, a unităților de stocare a energiei electrice, a stațiilor de transformare și a infrastructurii aferente, în general în limita legală de 50 de hectare.

Dezvoltarea proiectului poate necesita scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a suprafeței relevante.

Legislația română permite, de asemenea, în anumite situații, utilizarea duală a terenurilor agricole, atât pentru activități agricole, cât și pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile. Acest regim poate permite scoaterea din circuitul agricol numai a suprafeței efectiv ocupate de infrastructura energetică, în timp ce suprafața rămasă continuă să fie utilizată în scopuri agricole.

3. Racordarea la rețea și ATR

Racordarea la rețea reprezintă din ce în ce mai mult unul dintre principalele riscuri de dezvoltare pentru proiectele de energie regenerabilă din România.

Procedura generală este reglementată de Regulamentul ANRE aprobat prin Ordinul nr. 59/2013, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta presupune, în general, depunerea cererii de racordare, stabilirea soluției de racordare, emiterea Avizului Tehnic de Racordare (ATR), încheierea contractului de racordare, realizarea și punerea în funcțiune a instalațiilor de racordare și, în final, emiterea certificatului de racordare.

ATR stabilește condițiile tehnice în care proiectul poate fi racordat la rețeaua electrică de interes public.

Prin urmare, pentru investitorii care achiziționează un proiect, simpla existență a unui ATR nu este suficientă. Due diligence-ul ar trebui să analizeze și valabilitatea acestuia, capacitatea aprobată, punctul de racordare, lucrările de întărire a rețelei, costurile, garanțiile și termenele de implementare.

4. Noul mecanism de alocare a capacității rețelei

O evoluție deosebit de importantă pentru investitori este introducerea mecanismului de alocare a capacității rețelei pentru proiectele relevante cu o putere instalată de cel puțin 5 MW, aplicabil începând cu 1 ianuarie 2026.

Potrivit metodologiei aprobate prin Ordinul ANRE nr. 53/2024, capacitatea disponibilă a rețelei pentru proiectele care intră în domeniul său de aplicare este alocată printr-un mecanism concurențial.

Aceasta înseamnă că accesul la capacitatea rețelei trebuie tratat în prezent ca un risc investițional esențial, iar nu doar ca o chestiune tehnică aferentă procesului de autorizare.

Investitorii ar trebui să stabilească încă dintr-o etapă incipientă dacă proiectul intră sub incidența mecanismului de alocare a capacității și să analizeze capacitatea disponibilă, stadiul procesului de alocare, plățile aplicabile și garanțiile financiare, calendarul racordării, precum și consecințele nerespectării etapelor de dezvoltare impuse.

Acest aspect este deosebit de relevant în cazul achiziției unor proiecte prezentate drept „ready-to-build” sau aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare: drepturile asupra terenului și autorizațiile au o valoare limitată dacă proiectul nu dispune de o soluție viabilă și securizată din punct de vedere juridic pentru racordarea la rețea.

5. Autorizarea și licențierea ANRE

Racordarea la rețea este distinctă de regimul de autorizare și licențiere administrat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

Potrivit Legii nr. 123/2012, proiectele care depășesc pragul prevăzut de lege necesită obținerea unei autorizații de înființare, în timp ce proiectele care se încadrează în excepția legală sunt supuse regimului de notificare aplicabil.

Exploatarea comercială a capacității de producere este ulterior supusă cerințelor de licențiere ANRE aplicabile.

Prin urmare, investitorii ar trebui să se asigure că demersurile privind terenul, construirea, racordarea la rețea și autorizarea ANRE sunt coordonate, întrucât întârzierile sau modificările intervenite într-unul dintre aceste procese pot afecta valabilitatea sau calendarul celorlalte.

6. Autorizarea din perspectiva protecției mediului

Proiectele de energie regenerabilă sunt supuse legislației române în materia protecției mediului, care implementează cerințele relevante ale dreptului Uniunii Europene.

În funcție de amplasamentul, dimensiunea și caracteristicile proiectului, autoritatea competentă pentru protecția mediului poate solicita efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului, a unei evaluări adecvate în raport cu siturile Natura 2000 și/sau a unei evaluări a impactului asupra corpurilor de apă.

În funcție de amplasament, pot fi necesare avize și aprobări suplimentare, inclusiv în legătură cu ariile protejate, patrimoniul arheologic, gospodărirea apelor, aviația, infrastructura de apărare sau sistemele de îmbunătățiri funciare.

Eventualele constrângeri de mediu ar trebui identificate, în mod ideal, încă din etapa de selectare a amplasamentului și de due diligence juridic, iar nu după ce au fost deja suportate costuri semnificative pentru dezvoltarea proiectului.

7. Scheme de sprijin și aspecte fiscale

România a implementat mai multe mecanisme de sprijin pentru investițiile în energie regenerabilă, inclusiv schema Contractelor pentru Diferență (Contracts for Difference – CfD) și oportunități de finanțare disponibile în cadrul programelor europene și naționale, inclusiv prin Fondul pentru Modernizare.

Aceste mecanisme pot îmbunătăți în mod semnificativ parametrii economici ai unui proiect, însă eligibilitatea și acordarea sprijinului sunt supuse regulilor fiecărei scheme și nu ar trebui considerate ca fiind disponibile în mod automat pentru toate proiectele de energie regenerabilă.

În mod similar, legislația română nu prevede o scutire fiscală generală pentru simplul fapt că un proiect produce energie din surse regenerabile. Investitorii ar trebui să analizeze implicațiile fiscale ale structurii concrete a investiției, inclusiv impozitul pe profit, TVA, taxele și impozitele locale, precum și tratamentul fiscal al structurii de achiziție și finanțare. Pentru evoluții recente privind fiscalitatea sectorului energetic, a se vedea și analiza Adesman & Asociații privind Fondul de Tranziție Energetică.

Concluzii esențiale pentru investitorii internaționali

Un proiect de energie regenerabilă din România nu ar trebui evaluat exclusiv prin raportare la terenurile securizate sau la autorizațiile deja obținute.

Pentru investitorii care analizează investiții în energie regenerabilă în România, întrebarea esențială este dacă proiectul dispune de un parcurs de dezvoltare coerent și bancabil: drepturi opozabile și adecvate asupra terenurilor, o situație viabilă din perspectiva urbanismului și a regimului terenurilor agricole, o capacitate de racordare securizată sau care poate fi obținută în mod realist, autorizații valabile în materia mediului și construirii, precum și un parcurs clar către autorizarea ANRE și exploatarea comercială.

Efectuarea într-o etapă incipientă a unui due diligence juridic coordonat asupra tuturor acestor aspecte poate permite identificarea riscurilor critice de dezvoltare înainte de angajarea unui capital semnificativ și poate contribui în mod substanțial la bancabilitatea proiectului și la pregătirea acestuia pentru o eventuală tranzacție.

Întrebări frecvente despre investițiile în energie regenerabilă în România

Poate un investitor străin să dezvolte sau să achiziționeze un proiect de energie regenerabilă în România?

Da. Investitorii străini pot dezvolta sau achiziționa proiecte de energie regenerabilă în România, inclusiv proiecte fotovoltaice, eoliene și de stocare a energiei. În funcție de structura și valoarea tranzacției, de activitățile societății-țintă și de celelalte circumstanțe relevante, investiția poate fi supusă unor cerințe suplimentare, inclusiv celor privind examinarea investițiilor și regimul CEISD.

Este necesar ca dezvoltatorul unui parc fotovoltaic sau eolian să fie proprietarul terenului?

Nu. Dezvoltatorul nu trebuie să fie, în toate etapele proiectului, proprietarul terenului. Pot fi utilizate și alte drepturi care permit dezvoltarea și exploatarea proiectului, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit actualului cadru în materia amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, pentru lucrările inginerești certificatul de urbanism poate fi solicitat și emis fără ca solicitantul să dețină un drept real principal asupra terenului. Pentru realizarea lucrărilor trebuie însă securizat dreptul asupra terenului necesar autorizării și executării proiectului.

Se poate construi un parc fotovoltaic pe teren agricol extravilan?

În anumite condiții, da. Legea nr. 18/1991 permite amplasarea anumitor capacități de producere a energiei din surse regenerabile și a infrastructurii aferente pe anumite categorii de terenuri agricole situate în extravilan, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege, inclusiv, în regimul relevant, limita de 50 de hectare.

În funcție de proiect și de teren, poate fi necesară scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol. În anumite situații este permisă și utilizarea duală a terenului pentru activități agricole și producerea energiei electrice din surse regenerabile.

Ce este ATR-ul și de ce este important pentru un proiect de energie regenerabilă?

ATR-ul – Avizul Tehnic de Racordare – stabilește condițiile tehnice în care proiectul poate fi racordat la rețeaua electrică de interes public.

Pentru un investitor, simpla existență a unui ATR nu este suficientă pentru evaluarea situației racordării. Analiza poate include, printre altele, valabilitatea ATR-ului, puterea aprobată, punctul de racordare, eventualele lucrări de întărire a rețelei, costurile și garanțiile asociate, precum și termenele și obligațiile care trebuie respectate pentru implementarea racordării.

Cum se alocă în 2026 capacitatea rețelei pentru proiectele de minimum 5 MW?

Pentru proiectele care intră în domeniul de aplicare al metodologiei aprobate prin Ordinul ANRE nr. 53/2024, capacitatea disponibilă a rețelei este alocată prin mecanismul concurențial aplicabil începând cu 1 ianuarie 2026.

În consecință, pentru proiectele vizate de acest regim, analiza juridică și investițională trebuie să ia în considerare nu numai existența infrastructurii de rețea, ci și accesul efectiv la capacitate, stadiul procedurii de alocare, costurile și garanțiile aferente, precum și termenele aplicabile proiectului.

Este suficient ca un proiect să aibă ATR pentru a fi considerat „ready-to-build”?

Nu în mod necesar. „Ready-to-build” nu reprezintă, prin el însuși, o garanție că toate condițiile juridice, tehnice și administrative necesare începerii construcției sunt îndeplinite.

În cadrul unui due diligence trebuie verificată situația concretă a proiectului, inclusiv drepturile asupra terenurilor, urbanismul, autorizația de construire, situația racordării și a capacității de rețea, autorizațiile de mediu, autorizarea ANRE și eventualele condiții, termene sau obligații încă neîndeplinite.

Ce autorizații ANRE sunt necesare pentru un proiect de energie regenerabilă?

Regimul aplicabil depinde de caracteristicile proiectului și de pragurile prevăzute de legislația în vigoare. Legea nr. 123/2012 reglementează autorizația de înființare pentru proiectele care depășesc pragul legal aplicabil, iar proiectele care beneficiază de excepția prevăzută de lege sunt supuse regimului corespunzător de notificare.

Exploatarea comercială a capacității de producere este, separat, supusă cerințelor de licențiere ANRE aplicabile.

Ce ar trebui verificat înainte de achiziția unui proiect de energie regenerabilă în România?

Un due diligence juridic al unui proiect de energie regenerabilă poate acoperi, în funcție de structura tranzacției, societatea de proiect și situația corporativă a acesteia, drepturile asupra terenurilor, urbanismul și construirea, racordarea la rețea și ATR-ul, capacitatea de rețea, autorizațiile ANRE, aspectele de mediu, contractele relevante, finanțarea, litigiile și eventualele cerințe privind examinarea investiției.

În cazul proiectelor aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare, o atenție particulară trebuie acordată și termenelor, milestones-urilor, garanțiilor și condițiilor de care depinde menținerea drepturilor deja obținute.

Acest material are caracter general și exclusiv informativ și nu constituie consultanță juridică cu privire la un anumit proiect sau o anumită investiție. Aplicarea cadrului juridic depinde de caracteristicile fiecărui proiect și de legislația și reglementările în vigoare la momentul analizei.