Un investitor din Germania, Austria, Italia sau Turcia care vrea să preia o afacere în România are, în principiu, două variante: cumpără părțile sociale sau acțiunile societății care deține afacerea (share deal) sau cumpără direct activele, contractele și, eventual, salariații acesteia (asset deal). Alegerea influențează riscurile, aprobările necesare și taxele și impozitele datorate.
Achiziția unei companii în România urmează etapele obișnuite ale unei tranzacții de fuziuni și achiziții (M&A) din Europa. Diferențele apar la formalitățile societare, la registrul comerțului, la controlul investițiilor străine și la regulile privind salariații.
1. Share deal sau asset deal: diferențele practice
Share deal (cumpărarea de părți sociale sau acțiuni)
- se schimbă doar asociații sau acționarii; societatea rămâne aceeași, cu aceleași contracte, salariați, datorii și litigii;
- contractele și autorizațiile nu trebuie transferate, dar unele contracte conțin clauze de schimbare a controlului (change of control), care dau partenerului dreptul de a rezilia sau de a cere acordul prealabil;
- cumpărătorul preia și riscurile istorice (fiscale, de mediu, din litigii);
Asset deal (cumpărarea de active sau a unui fond de comerț)
- cumpărătorul alege activele, contractele și pasivele pe care le preia; datoriile neasumate rămân, în principiu, la vânzător;
- fiecare categorie de active se transferă în forma cerută de lege: imobilele prin act autentic notarial și înscriere în cartea funciară, mărcile prin înregistrare la OSIM sau EUIPO, contractele cu acordul celeilalte părți (cesiunea contractului, art. 1.315 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată („Codul civil”));
- autorizațiile emise pe numele vânzătorului nu se transferă, de regulă, automat și trebuie obținute din nou sau transferate potrivit legii speciale;
- o persoană juridică din afara Uniunii Europene poate dobândi direct terenuri în România numai în condițiile tratatelor internaționale, pe bază de reciprocitate; restricția nu se aplică unei societăți înființate pe teritoriul României, chiar dacă este deținută de cetățeni străini;
- dacă se transferă o activitate economică care își păstrează identitatea, salariații trec la cumpărător prin efectul legii (secțiunea 6).
Un share deal este, de obicei, preferat pentru afaceri cu multe autorizații și contracte. Un asset deal este folosit când societatea-țintă are datorii sau litigii importante, când se cumpără doar o linie de afaceri sau când vânzătorul este în insolvență. Bunurile vândute în procedura insolvenței sunt dobândite, în principiu, libere de sarcini (art. 91 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență).
2. Etapele tranzacției
- NDA (acord de confidențialitate): se semnează înainte de accesul la informații. Codul civil impune oricum confidențialitatea informațiilor primite în negocieri (art. 1.184), dar NDA-ul stabilește clar ce informații sunt protejate, cine are acces la ele și ce despăgubiri se datorează.
- LOI sau term sheet: stabilește prețul indicativ, structura, calendarul și, de regulă, exclusivitatea; în general, doar confidențialitatea și exclusivitatea sunt obligatorii. Chiar dacă LOI nu obligă la încheierea tranzacției, partea care inițiază, continuă sau rupe negocierile cu rea-credință răspunde pentru prejudiciul cauzat (art. 1.183 din Codul civil, privind buna-credință în negocieri).
- Due diligence juridic, fiscal și financiar (secțiunea 3), de regulă prin punerea la dispoziția cumpărătorului a unei camere de date virtuală (data room) care conține toate documentele necesare analizei.
- Negocierea SPA (share purchase agreement) sau a APA (asset purchase agreement).
- Signing: semnarea contractului. Dacă nu există condiții suspensive stipulate de părți, signing-ul și closing-ul tranzacției pot avea loc în aceeași zi.
- Condiții suspensive: aprobările Consiliului Concurenței și CEISD, acordurile băncilor sau ale partenerilor contractuali, hotărârile organelor societare.
- Data limită (long-stop date): dacă condițiile suspensive nu sunt îndeplinite până la această dată, părțile pot stabili încetarea contractului.
- Closing: plata prețului, transferul titlurilor sau al activelor, înregistrările la registrul comerțului.
Între signing și closing, SPA stabilește obligațiile vânzătorului privind gestionarea afacerii (de exemplu, interdicția de a distribui dividende fără acordul cumpărătorului). Pentru a evita renegocierea prețului pe temeiul impreviziunii, părțile prevăd de obicei că își asumă riscul schimbării împrejurărilor (art. 1.271 din Codul civil).
3. Due diligence: ce se verifică într-o societate din România
O parte importantă a informațiilor poate fi verificată în registre publice:
- registrul comerțului ținut de Oficiul Național al Registrului Comerțului („ONRC”): asociați, administratori, capital social, istoricul mențiunilor, sechestre asupra părților sociale;
- beneficiarul real: declarația depusă la registrul comerțului potrivit Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;
- garanțiile mobiliare: Registrul Național de Publicitate Mobiliară („RNPM”) – ipoteci asupra părților sociale, creanțelor, conturilor și echipamentelor societății, precum și eventualele sechestre;
- litigii: portalul instanțelor și Buletinul procedurilor de insolvență;
- imobile: extrasele de carte funciară, sarcinile și eventualele revendicări;
- autorizații: autorizații de mediu și de funcționare, licențe sectoriale, cu termenele și condițiile lor;
- contracte: clauze de schimbare a controlului, exclusivitate, neconcurență, garanții acordate;
- salariați: contractele individuale și colective, litigiile de muncă, plata contribuțiilor, permisele de muncă ale salariaților străini;
- situația fiscală: certificatul de atestare fiscală emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală („ANAF”) și certificatul fiscal local, rapoartele de inspecție fiscală.
Certificatul de atestare fiscală arată obligațiile restante la data emiterii, dar nu acoperă obligațiile care pot fi stabilite la o inspecție fiscală viitoare pentru perioadele anterioare. Riscurile nedescoperite se acoperă prin garanții ale vânzătorului și mecanisme de despăgubire prevăzute în SPA. Rezultatele due diligence-ului trebuie reflectate direct în SPA: riscurile identificate se acoperă prin despăgubiri specifice, ajustări de preț sau condiții suspensive, iar vânzătorul își poate limita răspunderea pentru aspectele dezvăluite cumpărătorului. Identificarea sau dezvăluirea unui risc trebuie urmată de reglementarea clară, în SPA, a părții care va suporta consecințele sale financiare, a duratei și limitelor răspunderii, precum și a mecanismelor de garantare a plății despăgubirilor.
Pregătiți achiziția unei societăți sau a unei afaceri în România? Stabilim împreună structura, calendarul aprobărilor și aria due diligence-ului.
4. Controlul concentrărilor economice
Achiziția controlului asupra unei societăți constituie, de regulă, o concentrare economică în sensul Legii concurenței nr. 21/1996, republicată („Legea concurenței”). Concentrarea trebuie notificată la Consiliul Concurenței, autoritatea națională de concurență, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții (art. 15 din Legea concurenței):
- cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește echivalentul în lei a 10 milioane euro;
- cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare, o cifră de afaceri de peste echivalentul în lei a 4 milioane euro.
Cifrele de afaceri se calculează, de regulă, pe baza exercițiului financiar anterior. În cazul dobândirii controlului unic, calculul include cifra de afaceri a grupului cumpărătorului și cea a societății achiziționate, împreună cu întreprinderile controlate de aceasta, fără a include activitățile care rămân în grupul vânzătorului, conform regulilor detaliate în Instrucțiunile Consiliului Concurenței puse în aplicare prin Ordinul nr. 386/2010.
Concentrarea nu poate fi pusă în aplicare înainte de autorizarea ei (obligația de standstill). Punerea în aplicare înainte de autorizare poate fi sancționată cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală. Din 1 octombrie 2026 se aplică un nou regulament privind concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 2.192/2026. În procedura simplificată, decizia se emite, în principiu, în 45 de zile de la notificarea completă.
Pentru tranzacțiile mari, competența poate reveni Comisiei Europene, potrivit Regulamentului (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi („Regulamentul UE privind concentrările”). Dacă societatea-țintă are în Uniunea Europeană o cifră de afaceri de cel puțin 500 milioane euro, iar cumpărătorul și societatea-țintă au primit, cumulat, în ultimii trei ani înainte de semnare, contribuții financiare din state terțe de peste 50 milioane euro, există obligația de notificare potrivit Regulamentului (UE) 2022/2560 privind subvențiile străine care denaturează piața internă („Regulamentul privind subvențiile străine”).
5. Controlul investițiilor străine directe (CEISD)
Investițiile în domenii sensibile pentru securitatea națională sau ordinea publică sunt examinate de Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe („CEISD”), potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2022 privind măsurile de implementare a Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 („OUG nr. 46/2022”).
OUG nr. 17/2026, în vigoare din 13 martie 2026, a modificat substanțial acest regim:
- pragul de notificare a crescut de la 2 la 5 milioane euro; investițiile sub prag pot fi totuși examinate dacă pot afecta securitatea națională sau ordinea publică, iar tranzacțiile conexe dintre aceleași părți într-un an se cumulează;
- regimul se aplică și achiziției de active corporale sau necorporale în domeniile sensibile, nu doar achiziției de părți sociale sau acțiuni;
- procedura privește atât investitorii din afara Uniunii Europene, cât și pe cei din Uniune; sunt exceptate anumite restructurări în interiorul grupului care nu schimbă controlul efectiv sau beneficiarul real;
- domeniile sensibile includ tehnologiile critice, infrastructura critică (energie, transporturi, sănătate, comunicații), sectorul farmaceutic, apărarea și sectorul agroalimentar;
- după avizul CEISD, ordinul de autorizare este emis de Cancelaria Prim-ministrului; contribuția de examinare a scăzut la 5.000 euro.
Investiția supusă notificării nu poate fi pusă în aplicare înainte de autorizare. De aceea, autorizarea CEISD se prevede în SPA drept condiție suspensivă, iar analiza dacă activitatea țintei intră în domeniile sensibile se face încă din faza LOI, pe baza obiectului de activitate. Întrucât OUG nr. 17/2026 a extins regimul notificării și în cazul achiziției de active, un asset deal nu mai scapă automat de această analiză.
Autorizarea CEISD și cea a Consiliului Concurenței sunt proceduri distincte. Detalii despre procedură găsiți în articolul nostru despre autorizarea investițiilor străine în România.
6. Salariații: transferul de întreprindere
Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora („Legea nr. 67/2006”) transpune Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001. Ea se aplică în cazul asset deal-ului, când se transferă o activitate economică în scopul continuării ei (art. 4). Într-un share deal, angajatorul rămâne aceeași societate, astfel încât contractele de muncă nu se modifică, iar schimbarea asociatului nu impune, prin ea însăși, informarea sau consultarea salariaților. Dacă însă, după preluare, cumpărătorul decide restructurări care pot produce modificări importante în organizarea muncii, angajatorii cu cel puțin 20 de salariați trebuie să îi informeze și să îi consulte în prealabil, potrivit Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților. Contractul colectiv de muncă aplicabil poate prevedea obligații suplimentare.
- drepturile și obligațiile din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv aplicabil trec integral la cumpărător (art. 5);
- vânzătorul trebuie să notifice cumpărătorului, înainte de transfer, toate drepturile și obligațiile care se transferă (art. 6);
- transferul nu poate constitui, prin el însuși, motiv de concediere individuală sau colectivă (art. 7);
- reprezentanții salariaților sau, în lipsa lor, salariații trebuie informați în scris cu cel puțin 30 de zile înainte de transfer, iar măsurile preconizate se consultă în același termen (art. 11 și 12).
7. Formalitățile societare
SRL: cesiunea părților sociale
Potrivit Legii societăților nr. 31/1990, republicată („Legea nr. 31/1990”), părțile sociale pot fi transmise către persoane din afara societății numai cu aprobarea asociaților care reprezintă cel puțin trei pătrimi din capitalul social [art. 202 alin. (2)]. Actul constitutiv poate stabili condiții suplimentare (drept de preempțiune, acordul tuturor asociaților). Între asociați, părțile sociale se transmit liber, dacă actul constitutiv nu prevede altfel [art. 202 alin. (1)]. Contractul de cesiune nu trebuie încheiat în formă autentică; în practică, se încheie sub semnătură privată, de regulă atestat de avocat.
- Transmiterea părților sociale se înscrie în registrul comerțului și în registrul asociaților și este opozabilă terților de la înscrierea în registrul comerțului (art. 203).
- Odată cu înregistrarea cesiunii, se actualizează și se depune declarația privind beneficiarul real, la registrul comerțului (Legea nr. 129/2019).
SA: transferul acțiunilor
În cazul societăților pe acțiuni, acțiunile nominative se transferă prin declarație în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar, sau prin alte modalități prevăzute de lege. Pentru societățile listate se aplică, în plus, regulile pieței de capital.
8. Prețul și protecția cumpărătorului în SPA
Prețul unei tranzacții nu poate fi evaluat separat de riscurile pe care fiecare parte le păstrează după finalizarea acesteia. Contractul de vânzare a părților sociale sau a acțiunilor (SPA) trebuie să stabilească atât cine suportă aceste riscuri, cât și în ce condiții pot fi recuperate eventualele prejudicii. Pentru cumpărător și vânzător, următoarele clauze au consecințe financiare directe:
- declarații și garanții (representations and warranties): vânzătorul confirmă situația societății (titlul asupra părților sociale, lipsa datoriilor nedeclarate, conformitatea cu legea); încălcarea lor dă naștere, în condițiile contractului, la despăgubiri; SPA trebuie să precizeze ce informații comunicate de vânzător limitează garanțiile și în ce măsură cunoașterea unui risc de către cumpărător afectează dreptul acestuia la despăgubiri. Simpla punere la dispoziție a unor documente nu ar trebui să lase loc de interpretări asupra riscurilor asumate;
- raportul cu garanțiile legale: SPA trebuie să precizeze dacă garanția contra evicțiunii și a viciilor din Codul civil se aplică alături de declarațiile și garanțiile contractuale sau este înlocuită de acestea, pentru a evita un regim dublu de răspundere; o clauză de înlocuire sau limitare trebuie să respecte limitele prevăzute de lege; vânzătorul răspunde, chiar și în prezența unei clauze contrare, pentru evicțiunea care rezultă din propriul fapt ori dintr-o cauză pe care o cunoștea la încheierea contractului și pe care a ascuns-o cumpărătorului (art. 1.699 din Codul civil), iar clauza care înlătură sau restrânge garanția pentru vicii nu produce efecte în privința viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la încheierea contractului (art. 1.708 din Codul civil).
- limitarea răspunderii vânzătorului prin stabilirea unui prag valoric minim pentru fiecare pretenție, a unui prag valoric cumulat al pretențiilor, a unui plafon maxim al răspunderii (cap) și a unor termene pentru formularea pretențiilor. Aceste limitări nu se aplică prejudiciilor cauzate cu intenție sau din culpă gravă, conform art. 1.355 din Codul civil;
- despăgubiri specifice (indemnities) pentru riscurile identificate în due diligence, de exemplu un litigiu sau o inspecție fiscală în curs, pot fi alocate expres vânzătorului; de exemplu, pentru un litigiu în curs, trebuie stabilit dacă protecția include și cheltuielile de apărare și cine decide strategia procesuală ori acceptarea unei tranzacții. Identificarea riscului devine astfel o protecție contractuală concretă;
- locked box: prețul se fixează pe baza unui bilanț de referință, iar vânzătorul garantează că din societate nu au ieșit valori după acea dată; mecanismul nu blochează cheltuielile obișnuite ale societății, iar contractul enumeră expres plățile permise, de exemplu salariile și plățile către furnizori în cursul obișnuit al activității;
- completion accounts: prețul se ajustează după closing, pe baza situațiilor financiare la data închiderii (datorie netă, capital de lucru); contractul trebuie să prevadă reguli contabile clare, un exemplu de calcul, termene pentru verificare și contestare și un mecanism de soluționare a diferențelor, inclusiv printr-un expert independent;
- escrow: o parte din preț este păstrată într-un cont dedicat, administrat de un terț, pentru a garanta obligațiile convenite și eliberată după expirarea unor termene sau rezolvarea unor riscuri; pentru cumpărător, mecanismul poate facilita recuperarea despăgubirilor;
- asigurarea W&I (warranty and indemnity): o poliță care acoperă încălcarea garanțiilor; nu acoperă, de regulă, riscurile deja cunoscute din due diligence, care rămân în sarcina vânzătorului prin despăgubiri specifice sau se reflectă în preț.
Aceste mecanisme trebuie negociate împreună. O garanție amplă poate avea o valoare practică redusă dacă este supusă unui plafon insuficient, unui termen prea scurt sau unei proceduri dificil de urmat. În egală măsură, existența unui drept la despăgubiri trebuie corelată cu posibilitatea efectivă de încasare, prin evaluarea solvabilității vânzătorului și, după caz, prin constituirea de garanții sau încheierea unei polițe de asigurare. Pentru client, miza negocierii este ca protecția contractuală să poată fi folosită atunci când riscul se materializează.
9. Aspecte fiscale, legea aplicabilă și soluționarea litigiilor
Pentru vânzătorul nerezident, câștigul din vânzarea părților sociale ale unei societăți românești poate fi impozabil în România, potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal („Codul fiscal”) [art. 223 alin. (2) lit. b) pentru persoanele juridice și lit. g) pentru persoanele fizice]. Convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă poate limita sau exclude acest drept de impozitare, cu condiția prezentării certificatului de rezidență fiscală. Transferul părților sociale sau al acțiunilor este scutit de TVA și nu atrage taxe de transfer.
Într-un asset deal, vânzarea activelor este, în principiu, operațiune taxabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată (TVA). Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat ca transfer de afacere, nu constituie însă livrare de bunuri dacă primitorul este persoană impozabilă [art. 270 alin. (7) din Codul fiscal]. Aplicarea acestei reguli și ajustările de TVA trebuie analizate cu un consultant fiscal înainte de semnare. Pentru imobile, la costuri se adaugă onorariul notarial și tariful de înscriere în cartea funciară, calculate în funcție de valoarea tranzacției.
SPA poate fi supus altei legi decât legea română, potrivit Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale („Roma I”). Transferul părților sociale și al imobilelor, formalitățile la registrul comerțului și cartea funciară rămân însă supuse legii române. Pentru litigii, părțile aleg adesea arbitrajul internațional (de exemplu, după regulile ICC sau VIAC ori la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României).
Ce trebuie să faceți
- Stabiliți structura (share deal sau asset deal) după primul screening al riscurilor și discutați efectele fiscale cu un consultant fiscal.
- Dacă afacerea deține terenuri și cumpărătorul este din afara Uniunii Europene, structurați achiziția printr-o societate românească și verificați separat regimul terenurilor agricole extravilane.
- Verificați încă de la LOI dacă tranzacția trebuie notificată la Consiliul Concurenței, la CEISD sau la Comisia Europeană și includeți termenele în calendar.
- Cereți în due diligence extrasele ONRC, de carte funciară, certificatul de atestare fiscală și lista contractelor cu clauză de schimbare a controlului.
- Verificați în RNPM sarcinile asupra părților sociale și a activelor.
- Prevedeți în SPA condițiile suspensive, obligațiile vânzătorului până la closing și mecanismul de preț.
- Negociați limitele de răspundere și verificați cum va fi plătită efectiv despăgubirea (escrow, garanția societății-mamă a vânzătorului sau asigurare W&I), în funcție de solvabilitatea vânzătorului.
- În asset deal, planificați informarea și consultarea salariaților cu cel puțin 30 de zile înainte de transfer.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre share deal și asset deal?
În share deal, cumpărătorul preia societatea cu toate drepturile și obligațiile ei. În asset deal, cumpără doar anumite active și contracte, iar datoriile neasumate rămân, în principiu, la vânzător.
Poate un străin cumpăra o societate în România?
Da. Nu există o restricție generală pentru investitorii străini. Pentru domeniile sensibile poate fi necesară autorizarea CEISD, iar pentru terenurile agricole se aplică reguli speciale. O persoană juridică din afara Uniunii Europene nu poate dobândi, de regulă, terenuri direct, dar o societate românească pe care o controlează le poate dobândi.
Când trebuie notificat Consiliul Concurenței?
Când se dobândește controlul și cifra de afaceri cumulată a părților depășește 10 milioane euro, iar cel puțin două dintre ele au, fiecare, peste 4 milioane euro în România. Tranzacția nu se închide înainte de autorizare.
Care este pragul pentru notificarea CEISD în 2026?
Din 13 martie 2026, pragul este de 5 milioane euro pentru investițiile în domeniile sensibile. Investițiile sub prag pot fi examinate dacă pot afecta securitatea națională sau ordinea publică.
Trec salariații la cumpărător?
Într-un share deal, contractele de muncă rămân la aceeași societate. Într-un asset deal care constituie transfer de întreprindere, salariații trec la cumpărător cu toate drepturile, potrivit Legii nr. 67/2006.
Este necesară încheierea cesiunii de părți sociale în formă autentică?
Nu. Cesiunea părților sociale se poate încheia sub semnătură privată; hotărârea asociaților și actul constitutiv actualizat se depun la registrul comerțului. Forma autentică notarială este necesară, de regulă, pentru transferul imobilelor într-un asset deal.
Adesman & Asociații asistă investitori străini și companii românești în achiziții de societăți și de afaceri, de la structurarea tranzacției și due diligence până la negocierea SPA, autorizările necesare și closing. Aflați mai multe despre practica noastră de drept societar, fuziuni și achiziții și despre consultanța în drept fiscal.
Analizați achiziția unei companii în România? Discutați cu echipa noastră de M&A despre structura și calendarul tranzacției.
Materialul are caracter exclusiv informativ și general și nu reprezintă consultanță juridică sau fiscală. Regimul juridic aplicabil trebuie analizat în funcție de situația concretă a fiecărei tranzacții și de legislația în vigoare la data analizei.

