O companie germană care trimite montatori pe un șantier din Timiș, un grup italian care mută temporar un inginer la filiala din București și un antreprenor român care execută lucrări în Austria cu propriii salariați se află în aceeași situație juridică: detașarea transnațională a salariaților.
Cadrul principal este Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale („Legea nr. 16/2017”), în vigoare din 20 mai 2017, care transpune Directiva 96/71/CE, modificată prin Directiva (UE) 2018/957, și Directiva 2014/67/UE. Pentru detașarea din România se aplică, alături de această lege, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii („Codul muncii”). Securitatea socială este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009.
1. Când se aplică Legea nr. 16/2017
Legea nr. 16/2017 se aplică în două direcții: întreprinderilor stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau în Elveția care detașează salariați în România [art. 3 lit. a)] și întreprinderilor stabilite în România care detașează salariați pe teritoriul acestor state [art. 3 lit. b)]. Detașarea are loc printr-una dintre cele trei măsuri transnaționale prevăzute de art. 5:
- executarea unui contract încheiat între angajator și beneficiarul serviciilor din statul de destinație (de exemplu, un contract de antrepriză sau de montaj);
- trimiterea salariatului la o unitate sau la o întreprindere din același grup;
- punerea la dispoziție a salariatului de către un agent de muncă temporară unei întreprinderi utilizatoare din alt stat.
În toate cazurile, salariatul rămâne angajatul întreprinderii care îl detașează, iar raportul de muncă trebuie să existe pe toată durata detașării. Detașarea presupune o activitate temporară.
2. Detașarea în România: declarația la ITM
Inspectoratele teritoriale de muncă (ITM), subordonate Inspecției Muncii, primesc declarațiile și efectuează controalele. Întreprinderea străină are obligația să transmită ITM din raza căruia se desfășoară activitatea o declarație în limba română privind detașarea salariaților proprii, „cel târziu anterior începerii activității” [art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 16/2017].
Declarația se întocmește pe modelul din anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 16/2017, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 337/2017 („Normele metodologice”), modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 654/2021 și Hotărârea Guvernului nr. 302/2023. Ea cuprinde, printre altele, datele de identificare ale întreprinderii și ale beneficiarului, măsura transnațională aplicată, numărul și identitatea salariaților detașați, data începerii și durata estimată a detașării, adresa locului de muncă, natura serviciilor și persoana desemnată pentru legătura cu autoritățile. Orice modificare a acestor elemente se comunică ITM „cel târziu în ziua producerii modificării”. Declarația se poate depune fizic sau electronic.
3. Condițiile de muncă garantate în România
Indiferent de legea care guvernează contractul de muncă, salariatul detașat în România beneficiază de condițiile de muncă stabilite prin lege și prin contractele colective de muncă cu aplicabilitate generală, enumerate la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 16/2017:
- durata maximă a timpului de muncă și durata minimă a repausului periodic;
- durata minimă a concediilor anuale plătite;
- remunerația aplicabilă pe teritoriul României, inclusiv plata orelor suplimentare, a muncii de noapte și a muncii în zilele de sărbătoare legală, precum și celelalte elemente obligatorii ale salariului;
- condițiile de punere la dispoziție a lucrătorilor de către agenții de muncă temporară;
- sănătatea, securitatea și igiena în muncă;
- măsurile de protecție a femeilor însărcinate sau care au născut recent, a copiilor și a tinerilor;
- egalitatea de tratament între bărbați și femei și nediscriminarea;
- condițiile de cazare, atunci când aceasta este oferită de angajator;
- indemnizațiile sau rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru deplasările de la locul de muncă din România.
Condițiile mai favorabile din statul de origine se aplică în continuare. Indemnizația specifică detașării este considerată parte a remunerației, cu excepția sumelor plătite pentru rambursarea cheltuielilor efectiv efectuate cu transportul, cazarea și masa. Dacă angajatorul nu precizează ce parte a indemnizației acoperă aceste cheltuieli, întreaga indemnizație este considerată rambursare de cheltuieli.
4. Detașarea de lungă durată: peste 12 sau 18 luni
Dacă durata efectivă a detașării depășește 12 luni, salariatului i se aplică, pe lângă condițiile de la secțiunea 3, toate condițiile de muncă românești stabilite prin lege și prin contractele colective cu aplicabilitate generală [art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 16/2017]. Fac excepție procedurile, formalitățile și condițiile de încheiere și de încetare a contractului de muncă, inclusiv clauzele de neconcurență, precum și regimurile de pensii ocupaționale suplimentare.
Termenul de 12 luni poate fi prelungit până la 18 luni dacă întreprinderea transmite ITM o notificare motivată [art. 6¹ alin. (3)], pe modelul din anexa nr. 2 la Normele metodologice, cel târziu în ziua anterioară împlinirii termenului de 12 luni. Dacă un salariat detașat este înlocuit cu un altul pentru aceeași sarcină, în același loc, duratele se cumulează.
5. Persoana de legătură, documentele și controlul ITM
Pe durata detașării, întreprinderea străină desemnează o persoană care asigură legătura cu autoritățile române și care pune la dispoziția inspectorilor de muncă documentele solicitate.
La cererea ITM, întreprinderea transmite copii ale contractului de muncă sau ale unui document echivalent, ale dovezilor de plată a salariului și ale evidenței timpului de lucru, însoțite de traducerea în limba română. Potrivit Inspecției Muncii, documentele se transmit în cel mult 20 de zile lucrătoare de la primirea solicitării. Întreprinderea străină păstrează aceste documente timp de 3 ani.
Nerespectarea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 16/2017 constituie contravenție. De exemplu, încălcarea obligațiilor de informare introduse în 2020 se sancționează cu amendă de până la 20.000 de lei (art. 48).
6. Transportul rutier: reguli speciale pentru conducătorii auto
Din 2 februarie 2022, Legea nr. 16/2017 cuprinde reguli speciale pentru conducătorii auto din transportul rutier, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 12/2022 în aplicarea Directivei (UE) 2020/1057. Conducătorii auto nu sunt considerați detașați atunci când efectuează transporturi bilaterale de mărfuri sau de persoane ori tranzitează un stat fără încărcare sau descărcare (art. 5³). Pentru operațiunile de cabotaj și de transport între state terțe (cross-trade), operatorul declară detașarea prin interfața publică a sistemului de informare al pieței interne (IMI), iar conducătorul auto are la bord, în format electronic sau pe hârtie, dovada declarației.
Pregătiți o detașare în România sau din România? Verificăm declarațiile, contractele și documentele de securitate socială înainte de începerea activității.
7. Detașarea din România: Codul muncii și Legea nr. 16/2017
Codul muncii permite angajatorului să modifice unilateral locul muncii prin delegare sau detașare (art. 42). Cele două instituții se deosebesc astfel:
- delegarea (art. 43–44) înseamnă îndeplinirea temporară a unor sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului obișnuit de muncă, pentru propriul angajator; poate fi dispusă pentru cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni, iar prelungirea se face numai cu acordul salariatului;
- detașarea (art. 45–47) înseamnă schimbarea temporară a locului de muncă la un alt angajator, în interesul acestuia; poate fi dispusă pentru cel mult un an și prelungită, în mod excepțional, pentru motive obiective și cu acordul ambelor părți, din 6 în 6 luni; salariatul o poate refuza numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice (art. 46);
- în ambele cazuri, salariatul păstrează funcția și celelalte drepturi din contract și are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare și la o indemnizație de delegare, respectiv de detașare.
Pentru detașarea transnațională, Legea nr. 16/2017 adaugă obligații specifice. Înainte de plecare, angajatorul român informează salariatul în scris cu privire la remunerația aplicabilă în statul de destinație, indemnizația specifică detașării, modul de rambursare a cheltuielilor și pagina oficială de internet a statului respectiv privind detașarea (art. 11³). Se adaugă informațiile prevăzute de art. 18 din Codul muncii pentru munca în străinătate (durata, moneda și modalitatea de plată, avantajele, condițiile de repatriere), care se trec în contractul individual de muncă. Formalitățile din statul de destinație diferă de la stat la stat.
8. Securitatea socială: formularul A1
Potrivit art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, salariatul detașat într-un alt stat membru rămâne supus legislației de securitate socială a statului de trimitere, dacă durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni și salariatul nu înlocuiește o altă persoană detașată.
Dovada este formularul A1, eliberat de instituția competentă a statului de trimitere, potrivit art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009. În România, formularul A1 se solicită de la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), prin casele teritoriale de pensii. Formularul se obține, de regulă, înainte de plecare. Pentru salariații detașați în România de angajatori din alte state membre, formularul A1 emis în statul de origine scutește de plata contribuțiilor sociale în România pe perioada indicată.
9. Lucrătorii din state terțe detașați în România
Până la 27 aprilie 2026, lucrătorii din afara Uniunii Europene puteau fi detașați în România pe baza unui aviz de detașare emis de Inspectoratul General pentru Imigrări, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României („O.G. nr. 25/2014”). Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România („O.U.G. nr. 32/2026”) a abrogat Titlul I din O.G. nr. 25/2014 și a eliminat avizul de detașare.
În prezent, detașarea resortisanților din state terțe este posibilă, printr-o procedură simplificată de obținere a vizei de lungă ședere pentru detașare și, după caz, a permisului de ședere, în două situații: transferul intra-corporativ în cadrul aceluiași grup și detașarea de către o întreprindere din Uniunea Europeană, din Spațiul Economic European sau din Elveția a unui salariat care are drept de ședere valabil în acel stat. În al doilea caz, detașarea poate dura cel mult 12 luni, cu posibilitate de prelungire până la 18 luni într-un interval de 36 de luni. Detalii despre noul regim găsiți în analiza noastră privind angajarea cetățenilor străini după O.U.G. nr. 32/2026.
10. Impozitul pe venit: regula celor 183 de zile
Formularul A1 privește doar contribuțiile sociale, nu și impozitul pe venit. România a încheiat peste 90 de convenții de evitare a dublei impuneri, iar majoritatea prevăd regula celor 183 de zile. Potrivit acestor convenții, construite de regulă după art. 15 din Modelul de convenție al OCDE, salariul pentru activitatea desfășurată în statul de destinație rămâne impozabil numai în statul de rezidență dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții:
- salariatul este prezent în statul de destinație cel mult 183 de zile într-o perioadă de 12 luni (sau într-un an fiscal, după formularea convenției);
- remunerația este plătită de un angajator care nu este rezident în statul de destinație;
- remunerația nu este suportată de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în statul de destinație.
Dacă oricare condiție nu este îndeplinită, salariul devine impozabil în statul de destinație, iar statul de rezidență acordă credit fiscal sau scutire. Activitatea angajatorului străin în România poate constitui și sediu permanent, iar beneficiarul român al serviciilor are obligații declarative față de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) privind persoanele nerezidente detașate. Pentru aspectele fiscale, echipa noastră de drept fiscal vă poate asista.
11. Ce trebuie să faceți
- Stabiliți măsura transnațională aplicabilă (contract cu beneficiarul, detașare în grup, muncă temporară) și durata estimată a detașării.
- Depuneți declarația de detașare la ITM competent cel târziu înainte de începerea activității și comunicați orice modificare în aceeași zi.
- Calculați remunerația aplicabilă în România pe baza legii și a contractelor colective cu aplicabilitate generală și separați, în documente, rambursarea cheltuielilor de indemnizația de detașare.
- Urmăriți termenul de 12 luni și transmiteți la timp notificarea pentru prelungirea la 18 luni.
- Desemnați persoana de legătură și pregătiți documentele în limba română, inclusiv formularele A1.
- Pentru salariații detașați din România, emiteți decizia de detașare sau de delegare potrivit Codului muncii, actualizați contractul și informați salariatul în scris înainte de plecare.
- Pentru lucrătorii din state terțe, verificați dacă se încadrează într-una dintre situațiile permise de O.U.G. nr. 32/2026 înainte de a planifica detașarea.
- Analizați regula celor 183 de zile și riscul de sediu permanent.
Întrebări frecvente
Când trebuie depusă declarația de detașare la ITM?
Cel târziu înainte de începerea activității în România, la ITM din raza căruia se desfășoară activitatea, în limba română, pe modelul prevăzut de Normele metodologice.
Ce salariu trebuie plătit unui salariat detașat în România?
Remunerația aplicabilă în România, care cuprinde salariul minim stabilit prin lege și prin contractele colective cu aplicabilitate generală, plus sporurile obligatorii. Rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă nu se ia în calcul.
Cât poate dura o detașare transnațională?
Legea nr. 16/2017 nu stabilește o durată maximă, dar după 12 luni, respectiv 18 luni pe bază de notificare motivată, se aplică aproape toate condițiile de muncă românești. Formularul A1 se eliberează, de regulă, pentru cel mult 24 de luni.
Cine eliberează formularul A1 în România?
Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, la cererea angajatorului.
Mai este necesar avizul de detașare pentru lucrătorii din afara UE?
Nu. Din 27 aprilie 2026, avizul de detașare a fost eliminat prin O.U.G. nr. 32/2026. Detașarea este posibilă doar în cazurile limitate prevăzute de această ordonanță.
Adesman & Asociații asistă companii străine care prestează servicii în România și angajatori români care detașează salariați în alte state, în pregătirea declarațiilor și a contractelor, în relația cu ITM și în litigiile de muncă. Aflați mai multe despre practica noastră de dreptul muncii și despre regulile privind concedierea salariaților în România.
Aveți salariați detașați în România sau trimiteți salariați în străinătate? Discutați cu echipa noastră de dreptul muncii.
Materialul are caracter exclusiv informativ și general și nu reprezintă consultanță juridică. Regimul juridic aplicabil trebuie analizat în funcție de situația concretă a fiecărei detașări și de legislația în vigoare la data analizei.



