Executarea hotărârilor străine în România

Obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile în străinătate nu garantează, prin ea însăși, recuperarea unei creanțe de la un debitor care are bunuri în România. Pentru ca hotărârea să producă efecte aici și să poată sta la baza executării silite, trebuie îndeplinite anumite condiții.

Procedura aplicabilă diferă în funcție de statul în care a fost pronunțată hotărârea și de normele europene sau internaționale incidente. Hotărârile din statele membre ale Uniunii Europene beneficiază, în general, de un regim simplificat de executare, în timp ce pentru cele pronunțate în afara acestui spațiu poate fi necesară recunoașterea hotărârii sau încuviințarea executării de către instanțele române. În cazul hotărârilor din Marea Britanie, stabilirea procedurii presupune și analizarea datei începerii procesului, precum și a convențiilor internaționale aplicabile.

1. Recunoaștere sau executare: care e diferența?

Atunci când o persoană fizică sau juridică obține o hotărâre favorabilă împotriva unui debitor din România, primul pas este să stabilească ce demersuri sunt necesare pentru ca hotărârea să producă efecte și pentru a recupera creanța. În funcție de scopul urmărit, trebuie făcută distincția între recunoașterea hotărârii străine și executarea sa silită.

Recunoașterea permite unei hotărâri pronunțate în străinătate să producă efecte juridice în România, inclusiv autoritatea de lucru judecat, în condițiile legii. Aceasta poate fi solicitată printr-o cerere distinctă sau invocată în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanțe române.

Executarea urmărește realizarea efectivă a obligațiilor stabilite prin hotărâre. Dacă debitorul nu își execută obligațiile de bunăvoie, creditorul poate recurge, în condițiile legii, la măsuri precum poprirea conturilor bancare, urmărirea bunurilor mobile sau imobile ori valorificarea altor active ale debitorului.

Cele două demersuri sunt strâns legate, dar nu se confundă. Procedura aplicabilă depinde de statul în care a fost pronunțată hotărârea și de normele care reglementează recunoașterea și executarea acesteia în România. De aceea, înainte de a începe demersurile pentru recuperarea creanței, este important să fie identificat regimul juridic aplicabil hotărârii respective.

2. Hotărârile din Uniunea Europeană: executare fără exequatur

Pentru hotărârile pronunțate în materie civilă și comercială în alte state membre ale Uniunii Europene, principalul instrument juridic aplicabil este Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, cunoscut sub denumirea de Regulamentul Bruxelles I bis („Regulamentul”). Acesta a eliminat procedura de exequatur pentru hotărârile care intră în domeniul său de aplicare. Astfel, o hotărâre executorie în statul în care a fost pronunțată poate fi executată în România fără a fi necesară o procedură prealabilă de recunoaștere a caracterului său executoriu.

Eliminarea procedurii de exequatur simplifică demersurile creditorului, dar nu înseamnă că executarea silită se desfășoară fără formalități. Pentru a solicita executarea în România, creditorul trebuie să prezinte o copie a hotărârii care îndeplinește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității sale și certificatul prevăzut la art. 53 din Regulament, eliberat de instanța de origine.

Documentele se prezintă în cadrul procedurii de executare silită din România. Certificatul trebuie comunicat debitorului înainte de prima măsură de executare, în condițiile prevăzute de Regulament.

Executarea urmează apoi normele procedurale române, inclusiv cele privind încuviințarea executării silite de către instanța de executare. Prin urmare, lipsa exequaturului nu trebuie confundată cu eliminarea acestei etape din procedura națională.

Debitorul poate solicita refuzul executării numai pentru motivele prevăzute de Regulament. Acestea includ, de exemplu, situația în care executarea ar fi vădit contrară ordinii publice din România sau în care hotărârea a fost pronunțată în lipsa debitorului, fără ca actul de sesizare a instanței să îi fi fost comunicat în timp util și într-un mod care să îi permită să își pregătească apărarea. Instanța română nu poate reexamina fondul hotărârii străine.

Titlul executoriu european, somația europeană de plată și cererile cu valoare redusă

Pe lângă regulile generale privind recunoașterea și executarea hotărârilor, dreptul Uniunii Europene pune la dispoziția creditorilor instrumente procedurale menite să simplifice recuperarea creanțelor în situațiile care intră în domeniul lor de aplicare.

Printre acestea se numără titlul executoriu european pentru creanțele necontestate, reglementat de Regulamentul (CE) nr. 805/2004, somația europeană de plată, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, și procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, reglementată de Regulamentul (CE) nr. 861/2007.

Aceste instrumente permit, în condițiile prevăzute de fiecare regulament, obținerea sau executarea unei hotărâri fără parcurgerea procedurii obișnuite de exequatur într-un alt stat membru. Executarea propriu-zisă rămâne însă supusă normelor procedurale aplicabile în statul în care sunt urmărite bunurile debitorului.

3. Hotărârile din Elveția, Norvegia și Islanda: Convenția de la Lugano

Pentru hotărârile pronunțate în Elveția, Norvegia și Islanda în materie civilă și comercială, recunoașterea și executarea în România sunt reglementate de Convenția de la Lugano din 2007. Spre deosebire de regimul aplicabil hotărârilor din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, această convenție menține o procedură prealabilă de declarare a executorialității.

Creditorul trebuie să solicite tribunalului competent din România (tribunalul de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la locul executării) declararea caracterului executoriu al hotărârii. Cererea este însoțită de hotărârea străină și de certificatul prevăzut în anexa V la Convenție, precum și de celelalte documente cerute de aceasta. În prima etapă, tribunalul verifică îndeplinirea formalităților necesare, fără a-i permite debitorului să formuleze observații asupra cererii. Debitorul poate contesta ulterior declarația de executorialitate, în condițiile și în termenele prevăzute de Convenție.

Durata procedurii depinde de instanța competentă, de caracterul complet al documentelor și de eventualele contestații. În funcție de circumstanțele cauzei, creditorul poate analiza și posibilitatea solicitării unor măsuri asigurătorii în România, pentru a proteja bunurile debitorului până la finalizarea demersurilor de executare.

4. Hotărârile din Marea Britanie după Brexit

După Brexit, recunoașterea și executarea în România a hotărârilor pronunțate în Marea Britanie depind de momentul începerii procesului și de convențiile internaționale aplicabile. În anumite situații, contează și existența unui acord exclusiv de alegere a instanței, precum și data încheierii acestuia.

Procesul a început	Regimul aplicabil în România
Înainte de 1 ianuarie 2021	Regulamentul Bruxelles I bis, potrivit Acordului de retragere: executare fără exequatur
Între 1 ianuarie 2021 și 30 iunie 2025	Convenția de la Haga din 2005, dacă există o clauză exclusivă de alegere a instanței britanice; altfel, exequatur după Codul de procedură civilă
După 1 iulie 2025	Convenția de la Haga din 2019; dacă există o clauză exclusivă de alegere a instanței, Convenția de la Haga din 2005

Convenția de la Haga din 2005 privind acordurile de alegere a forului se aplică, în principal, litigiilor civile și comerciale în care părțile au încheiat un acord exclusiv de alegere a instanței. Ea nu acoperă orice hotărâre pronunțată de o instanță britanică și nici măsurile provizorii sau asigurătorii. Pentru acordurile încheiate înainte de 1 ianuarie 2021, există o diferență între poziția Marii Britanii și cea exprimată de instituțiile Uniunii Europene cu privire la aplicarea convenției în timp. Prin urmare, data încheierii clauzei de jurisdicție trebuie verificată în fiecare caz.

Convenția de la Haga din 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială a intrat în vigoare pentru Uniunea Europeană la 1 septembrie 2023 și pentru Marea Britanie la 1 iulie 2025. Aplicarea sa presupune îndeplinirea condițiilor convenției, inclusiv a celor referitoare la domeniul său de aplicare și la momentul începerii procedurii în statul de origine. Convenția stabilește criteriile în baza cărora hotărârile eligibile pot fi recunoscute și executate, precum și motivele pentru care recunoașterea sau executarea poate fi refuzată. Procedura de executare propriu-zisă este guvernată de legea statului solicitat.

Ca atare, înainte de a iniția demersurile de executare în România, trebuie stabilite data începerii procesului, data și conținutul eventualei clauze de alegere a instanței și instrumentul juridic aplicabil hotărârii. Această analiză determină documentele necesare și procedura care trebuie urmată.

Aveți o hotărâre din Marea Britanie împotriva unui debitor român? Vă spunem ce regim se aplică și ce documente trebuie pregătite.

Programați o discuție

5. Hotărârile din afara Europei: regimul general și procedura aplicabilă

Pentru hotărârile din state terțe care nu sunt reglementate de un regulament european, de o convenție internațională sau de un tratat bilateral aplicabil, se aplică regulile din Cartea a VII-a a Codului de procedură civilă (art. 1.094–1.110). În regimul general, hotărârea nu poate fi pusă direct în executare: creditorul trebuie să obțină încuviințarea executării de la tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea. Înainte de aplicarea acestui regim trebuie verificat dacă România are un instrument bilateral aplicabil cu statul de origine.

Condițiile recunoașterii și ale executării

Potrivit art. 1.096 C.pr.civ., hotărârile care nu sunt recunoscute de plin drept potrivit art. 1.095 C.pr.civ. pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții:

este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
instanța care a pronunțat-o era competentă potrivit legii acelui stat, iar competența nu s-a întemeiat exclusiv pe prezența pârâtului sau a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul;
există reciprocitate între România și statul instanței străine în privința efectelor hotărârilor străine.

Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut, trebuie să rezulte că părții i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea să se apere și să exercite calea de atac.

Pentru încuviințarea executării, art. 1.104 C.pr.civ. impune și condiția ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului în care a fost pronunțată, iar cererea trebuie însoțită și de dovada caracterului executoriu, potrivit art. 1.105 C.pr.civ.

Motivele de refuz

Potrivit art. 1.097 C.pr.civ., recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele motive:

hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
a fost încălcat dreptul la apărare;
hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.

Instanța competentă și procedura

Cererea de încuviințare a executării se depune la tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea (art. 1.103 C.pr.civ.).

Tribunalul verifică doar condițiile legale. Potrivit art. 1.098 C.pr.civ., instanța română nu poate examina pe fond hotărârea străină și nu o poate modifica. Hotărârea prin care se soluționează cererea de încuviințare a executării poate fi atacată cu apel, în termenul de drept comun de 30 de zile de la comunicare, dacă nu este incidentă o dispoziție specială. Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a executării se emite titlul executoriu, potrivit art. 1.107 C.pr.civ.

Ce nu se poate executa

Art. 1.103 alin. (2) C.pr.civ. prevede că hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii și cele date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare în România pe calea regimului general. Această regulă nu trebuie extinsă automat asupra regimurilor europene sau convenționale, care pot conține dispoziții proprii. Astfel, spre exemplu, un sechestru dispus de o instanță din Statele Unite ale Americii nu blochează, prin simpla sa existență, conturile din România; creditorul poate analiza solicitarea unor măsuri asigurătorii de la instanța română, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Tratatele bilaterale

Înainte de a solicita recunoașterea sau executarea în România a unei hotărâri pronunțate în afara Uniunii Europene, trebuie verificat dacă România și statul de origine au încheiat un tratat bilateral care reglementează această procedură. Un astfel de instrument poate stabili condiții specifice de recunoaștere, motive de refuz și documentele care trebuie depuse la instanța română.

Un exemplu relevant este Acordul dintre România și Republica Turcia privind asistența judiciară în materie civilă, semnat la 28 septembrie 2005 și ratificat prin Legea nr. 214/2006. Acordul se aplică și litigiilor comerciale și reglementează expres recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cele două state.

Potrivit art. 17–20 din acord, hotărârea trebuie să fie definitivă și executorie în statul în care a fost pronunțată. Recunoașterea sau executarea poate fi refuzată pentru motive precum încălcarea ordinii publice, nerespectarea dreptului la apărare ori încălcarea competenței exclusive a instanțelor statului solicitat. Cererea se depune direct la instanța competentă din România și trebuie însoțită, între altele, de copia completă și autentificată a hotărârii definitive și executorii, de dovada citării legale a părții absente, dacă este cazul, și de traducerile certificate prevăzute de acord.

Un aspect practic important este că art. 12 din acord scutește de legalizare documentele emise sau certificate și ștampilate oficial într-unul dintre cele două state, în cadrul procedurilor desfășurate în fața autorităților judiciare ale celuilalt stat.

Un alt exemplu este Tratatul dintre România și Republica Populară Chineză privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991 și ratificat prin Legea nr. 12/1992. Tratatul reglementează expres recunoașterea și executarea hotărârilor civile, inclusiv în materie comercială, precum și a hotărârilor arbitrale, în condițiile instrumentului aplicabil.

Potrivit art. 21–25, hotărârile care intră în domeniul tratatului pot fi recunoscute și executate în celălalt stat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acesta. Printre motivele de refuz se numără lipsa efectelor juridice sau a caracterului executoriu în statul de origine, necompetența instanței potrivit regulilor tratatului și încălcarea dreptului la apărare.

6. Ce documente trebuie pregătite

Dosarul complet de la început scurtează procedura. În regimul general al Codului de procedură civilă, documentele pentru recunoaștere sunt prevăzute de art. 1.100, iar cererea de încuviințare a executării trebuie însoțită și de dovada caracterului executoriu, potrivit art. 1.105.

copia hotărârii străine;
dovada caracterului definitiv al hotărârii;
dacă hotărârea s-a dat în lipsa părții împotriva căreia se invocă, copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare ori un alt act oficial care să ateste că acestea au fost cunoscute în timp util;
orice alt act de natură să probeze îndeplinirea condițiilor legale;
traducerile autorizate în limba română ale documentelor relevante;
apostila sau supralegalizarea, dacă sunt cerute potrivit legii și instrumentelor internaționale aplicabile; aceste formalități nu sunt obligatorii în toate cazurile.

Pentru o hotărâre care intră sub incidența Regulamentului Bruxelles I bis, creditorul prezintă copia hotărârii și certificatul prevăzut la art. 53, cu traduceri atunci când sunt necesare potrivit Regulamentului. Nu se solicită legalizare sau formalități echivalente pentru documentele prevăzute de Regulament.

7. Cât durează și cât costă

Durata depinde de regimul aplicabil, de instanța competentă și de eventuala opoziție a debitorului.

Hotărâre din UE: în cazul hotărârilor care intră sub incidența Regulamentului, executarea nu necesită o procedură prealabilă de exequatur, iar durata executării depinde de formalitățile naționale și de circumstanțele concrete.
Hotărâre sub Convenția de la Lugano: este necesară procedura declarației de executorialitate.
Exequatur potrivit Codului de procedură civilă: este necesară încuviințarea executării de către tribunal, iar hotărârea poate fi atacată cu apel.

Costurile pot include taxa judiciară de timbru, traducerile autorizate, apostila sau supralegalizarea, onorariul executorului judecătoresc și asistența juridică. Cererea de încuviințare a executării silite este taxată cu 20 lei pentru fiecare titlu executoriu, potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Această taxă trebuie deosebită de taxa aferentă cererii de încuviințare a executării unei hotărâri străine, care se verifică în funcție de obiectul cererii și regimul juridic aplicabil.

O opoziție a debitorului sau lipsa unor documente poate prelungi procedura cu luni întregi, fiind indicat ca dosarul să fie pregătit astfel încât să răspundă anticipat motivelor de refuz pe care debitorul le-ar putea invoca.

8. După exequatur: executarea silită în România

După ce hotărârea are putere executorie în România, executarea urmează regulile obișnuite ale Codului de procedură civilă. Creditorul alege un executor judecătoresc, care poate:

înființa poprirea pe conturile bancare ale debitorului și pe sumele datorate acestuia de terți;
urmări bunurile mobile și imobile ale debitorului;
identifica bunurile debitorului prin interogări la bănci, cartea funciară și alte registre.

Măsurile asigurătorii în timpul procedurii

Un debitor care află de procedură poate încerca să-și mute banii sau să-și înstrăineze bunurile. Creditorul poate cere instanței române măsuri asigurătorii, cum ar fi sechestrul asigurător sau poprirea asigurătorie, chiar în timpul procedurii de exequatur.

Conform art. 1103 C.pr.civ., hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii și cele date cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României.

Prescripția

Dreptul de a obține executarea silită se prescrie. În regimul general al Codului de procedură civilă, termenul este, de regulă, de 3 ani, cu excepțiile prevăzute de lege. Art. 1.101 C.pr.civ. prevede că cererea de recunoaștere a hotărârii străine întrerupe prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Dacă debitorul este în insolvență

Dacă debitorul intră în insolvență, executarea individuală se suspendă. Creditorul străin trebuie să-și înscrie creanța în tabelul creditorilor, în termenul stabilit de judecătorul-sindic. Hotărârea străină rămâne o dovadă puternică a creanței.

Vreți să blocați conturile debitorului înainte să-și mute banii? Analizăm posibilitatea măsurilor asigurătorii.

Contactați-ne

9. Concluzii

O hotărâre străină câștigată nu se transformă automat în bani în România. Trei lucruri decid cât de repede ajunge creditorul la bunurile debitorului:

Statul de origine al hotărârii. Pentru UE, nu este necesar exequatur. Pentru restul lumii, e nevoie mai întâi de exequatur la tribunal.
Un dosar complet de la început. Dovada caracterului definitiv și executoriu, dovada citării, traducerile și apostila evită amânările.
Protejarea bunurilor în timpul procedurii. Măsurile asigurătorii cerute la timp împiedică debitorul să-și golească conturile.

Întrebări frecvente

Trebuie obținut exequatur pentru o hotărâre germană, franceză sau spaniolă?

Nu. Hotărârile din statele membre UE, în procese începute începând cu 10 ianuarie 2015, se execută în România fără exequatur. Creditorul are nevoie de hotărâre și de certificatul prevăzut la art. 53 din Regulamentul Bruxelles I bis.

Cum se execută în România o hotărâre din Marea Britanie după Brexit?

Depinde de data începerii procesului. Pentru procesele începute după 1 iulie 2025 se aplică Convenția de la Haga din 2019. Pentru cele dintre 2021 și iunie 2025 se aplică Convenția de la Haga din 2005, dacă există o clauză exclusivă de alegere a instanței, sau procedura de exequatur din Codul de procedură civilă.

Ce instanță judecă cererea de exequatur?

Tribunalul în circumscripția căruia urmează să se facă executarea, potrivit art. 1.103 din Codul de procedură civilă. De regulă, acesta este tribunalul de la sediul debitorului sau de la locul bunurilor sale.

Poate instanța română să rejudece fondul litigiului?

Nu. Instanța verifică doar condițiile legale de recunoaștere și executare. Nu poate examina din nou fondul hotărârii străine și nu o poate modifica (art. 1.098 C.pr.civ.).

Ce documente trebuie traduse și apostilate?

Hotărârea, dovada caracterului definitiv și executoriu și, dacă e cazul, dovada citării debitorului. Toate se traduc autorizat în limba română. Apostila sau supralegalizarea depind de statul de origine; hotărârile din UE nu au nevoie de apostilă.

Se poate executa o hotărâre străină care nu e încă definitivă?

Pentru hotărârile din afara UE, în general nu: hotărârea trebuie să fie definitivă și executorie în statul de origine. Hotărârile date cu executare provizorie nu pot fi executate pe calea exequaturului. Pentru hotărârile din UE, contează dacă hotărârea este executorie în statul de origine.

Pot bloca bunurile debitorului înainte de finalizarea exequaturului?

Da, prin măsuri asigurătorii cerute unei instanțe române, cum ar fi sechestrul asigurător sau poprirea asigurătorie. Măsurile dispuse de instanța străină nu se execută automat în România.

Cât durează procedura de exequatur în România?

Procedura de exequatur în România durează, în general, aproximativ 2–6 luni, în funcție de complexitatea dosarului, de instanța competentă și de caracterul complet al documentelor, putându-se prelungi în cazul unor contestații sau al unor documente lipsă.

Termenul indicat are caracter strict orientativ și nu reprezintă o estimare garantată a duratei procedurii. În practică, durata poate varia semnificativ, în principal în funcție de gradul de încărcare al instanțelor, precum și de particularitățile fiecărui dosar, instanțele putând acorda termene diferite chiar și în cadrul unor proceduri similare.

Se aplică aceeași procedură pentru o sentință arbitrală?

Nu. Sentințele arbitrale străine se recunosc și se execută potrivit Convenției de la New York din 1958, cu reguli proprii.

Ce se întâmplă dacă debitorul este în insolvență?

Executarea individuală se suspendă, iar creditorul trebuie să-și înscrie creanța în procedura de insolvență, în termenul stabilit de judecătorul-sindic. Hotărârea străină servește ca dovadă a creanței.

Adesman & Asociații asistă companii străine în recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și arbitrale în România, de la analiza dosarului până la executarea silită. Aflați mai multe despre practica noastră de litigii și arbitraje.

Aveți o hotărâre străină de executat în România? Verificăm documentele și vă spunem care e cea mai rapidă cale.